Prioritatea absoluta acordata educatiei

Începând cu anul 2008, la conducerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului au fost, pe rând, 5 miniștri: Cristian Adomniței, Anton Anton, Ecaterina Andronescu, Emil Boc si Daniel Funeriu. În ceea ce privește demersurile de la nivel național, respectiv schimbările legislative din domeniul educației, perioada 2008-2011 este caracterizată de o serie de demersuri punctuale cu privire la modificarea Legii Educatiei, majoritatea acestora nefiind finalizate din cauza diferentelor de viziune dintre promotori, a neimplicarii tuturor factorilor interesați și a neînțelegerilor dintre partidele politice.

Dupa semnarea în 2008 de către partidele politice și organizatiile neguvernamentale a Pactului Național pentru Educație (inițiativă care nu a fost urmată de acțiuni concrete), au existat 2 inițiative de modificare a Legii care au fost propuse aproape simultan: Codul Educației, propus de Ecaterina Andronescu (la momentul respectiv ministru al educației) și pachetul de legi propuse de o comisie prezidențială, “comisia Miclea”. Niciuna dintre aceste două propuneri nu a fost susținută până la capăt. După interimatul asigurat de Emil Boc (și câteva luări de poziție ale acestuia cu privire la viziunea sa asupra educației), noul ministru al educației, Daniel Funeriu, a pregătit o a treia variantă a Legii Educației Naționale, care a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial în ianuarie 2011. Deși contestată din punct de vedere al aplicabilității (de exemplu, din perspectiva capacității infrastructurii de a asigura modificarea ciclurilor școlare conform noii legi), legea se află în faza de creare a metodologiilor de aplicare. Noua lege favorizează modernizarea sistemului de învățământ prin abordarea transdisciplinară și prin posibilitatea de flexibilizare până la un anumit procent a curriculei (acordarea de libertate cadrelor didactice să își personalizeze metodele de predare, să introducă metode aplicative care să dezvolte abilitățile și competențele necesare pentru o viață de succes, integrare pe piața muncii și cetățenie activă), și prin libertatea de decizie a fiecarei instituții cu privire la Curriculumul la Decizia Școlii.

După promulgarea Legii Educației Naționale, este de remarcat transparența de care a dat dovadă MECTS prin organizarea întâlnirilor cu organizațiile neguvernamentale active în domeniul educației și inițiativa de implicare a acestora printr-un proces participativ în dezvoltarea metodologiilor specifice. 

În ceea ce privește organizațiile neguvernamentale, în perioada 2008-2011 acestea și-au continuat demersurile și inițiativele în limita posibilităților financiare. O oportunitate a fost constituită de apariția fondurilor structurale pe domenii specifice (educație incluzivă, formarea cadrelor didactice etc.). Unii dintre actorii principali din sfera educației s-au concentrat pe implementarea unor astfel de proiecte finanțate din fonduri structurale, astfel implicarea lor la nivel de politici educaționale a trecut pe un loc secundar ca importanță. Merită menționat că ințiativele de catalizare/coalizare ale sectorului neguvernamental în perioada amintită s-au produs ad-hoc, în funcție de necesități (de exemplu cu privire la dezbaterii Legii Educației Naționale, în diferitele forme propuse), că activitățile din aria social–educativă au continuat prin proiectele de educație incluzivă și de educație non–formală implementate și că au apărut inițiative private de încurajare a educației și de susținere, inclusiv financiară a altor inițiative din domeniu. ONG-urile au continuat să furnizeze modele de bună practică și transfer de expertiză către sistemul de învățământ atât prin furnizarea de programe de formare adaptate nevoilor cadrelor didactice și managerilor unităților de învățământ, cât mai ales prin  programe educaționale de succes care au fost preluate ulterior de MECTS pentru a fi implementate la nivel național. 
Subliniem importanța unor măsuri și acțiuni coerente și asumate de toți actorii implicați, în vederea creșterii calității în educație. Vedem investiția în educație ca fiind prioritară: educarea copiilor și tinerilor este temelia dezvoltării unei societăți bazate pe valori, unde oamenii sunt împliniți ca indivizi și au un rol constructiv în societate. Vedem educația ca fiind primul și cel mai important demers către dezvoltarea durabilă.

Prin educație înțelegem mai ales sistemul de învățământ, și pe lângă acesta, programele de voluntariat și cetățenie activă, proiectele și activitățile de educație non-formală, programele de calificare/recalificare destinate adulților etc., toate acestea încadrându-se în ceea ce numim „învățare pe tot parcursul vieții”. 

Consideram că o educație formală de calitate, completată de programe de învățare pe tot parcursul vieții, programe de voluntariat și cetățenie activă și proiecte de educație non-formală sunt pași importanți către dezvoltarea durabilă. 

Propuneri 
Realizarea unor demersuri comune și susținute pentru o dezvoltare susținută, în următoarele direcții:

Creșterea calității actului didactic:

• Adaptarea procesului educațional în spiritul dezvoltării de competențe și abilități de viață, prin micșorarea ponderii laturii informative în favoarea laturii formative și introducerea unor metode interactive de predare;

• Dezvoltarea prin reforma curriculumului a dimensiunii aplicative a educației, cu accent pe aplicabilitatea directă și exemplele din viața reală (care să corespundă inclusiv testelor PISA);

• Identificarea, recunoașterea și promovarea modelelor alternative și reflectarea lor în direcțiile strategice ale structurilor formale de educație.

Promovarea rolului educației non-formale, învățării pe tot parcursul vieții, a voluntariatului și implicării civice:

• Promovarea activităților educative extrașcolare, nonformale;

• Promovarea creativității în școli și în afara lor, a rolului educației prin artă și cultură;

• Promovarea voluntariatului, implicării în comunitate și a învățării pe tot parcursul vieții către toate categoriile de vârstă;

• Educarea elevilor şi studenţilor în spiritul dezvoltării durabile; abordarea în educație a unor teme transversale precum: educația pentru dezvoltare, educația civică, educația interculturală, educația privind drepturile omului.

Asigurarea accesului la educație pentru toți copiii:

• Asigurarea accesului copiilor la educație preșcolară și învățământ obligatoriu;

• Promovarea principiului învățământului gratuit pentru toți copiii;

• Susţinerea unei orientări şcolare şi profesionale prin care să se promoveze meritul şi egalitatea de şanse iar elevul să fie evaluat pe baza resurselor și progresului propriu și nu comparativ.

Politici convergente și sustenabilitate instituțională:

• Sprijinirea și dezvoltarea priorităților și strategiilor MECTS prin politici integrate și convergente cu privire la atragerea și folosirea resurselor disponibile precum implementarea de proiecte finanțate din fonduri structurale și folosirea expertizei organizațiilor neguvernamentale;

• Realizarea unui cadru de aplicare a Legii Educației Naționale cu privire la schimbarea instituțională care să asigure apărarea intereselor elevului și creșterea calității în învățământ;

• Încurajarea reprezentării elevilor și a implicării părinților în structurile decizionale din învățământ;

• Reconsiderarea ca servicii educaționale și finanțarea activităților ONG-urilor de profil;

Imagine și calitate:

• Îmbunătățirea imaginii și a percepției asupra cadrelor didactice prin promovarea exemplelor pozitive și creșterea continuă a calității actului didactic

Concluzii ale atelierului pe aceasta tema, desfasurat in cadrul conferintei: “Realizari si provocari pentru viitor”, care a avut loc la Bucuresti in data de 31 martie.

[1] Legea nr.1 din 5 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr.18 din 10 ianuarie 2011